Desi practica Zen a avut o influenta minora asupra fondatorului Morihei Ueshiba, scopul invataturii zen este acela de a atinge iluminarea care desemneaza desavarsirea evolutiei spirituale. Sper ca prin aceste randuri o parte din intelepciunea maestrilor Zen sa fie transmisa catre  cititori.

Urmarind doi iepuri

 

Un student de arte martiale l-a intrebat pe profesorul lui „ As vrea sa-mi imbunatatesc cunostintele de arte martiale. As vrea sa mai invat cu inca un profesor pentru a invata un alt stil. Ce parere aveti despre aceasta idee? „Vanatorul care alearga doi iepuri,” a raspuns maestrul, „nu prinde niciunul.”

 

Concentrare

 

Dupa castigarea mai multor concursuri de tras cu arcul, tanarul si mandrul campion a provocat un maestru Zen care era renumit pentru indemanarea sa cu arcul. Tanarul a demonstrat o eficienta tehnica remarcabila cand a nimerit un punct din departare cu prima incercare, dupa care a taiat sageata in doua cu cea de-a doua lovitura. „Uite,” a spus el catre batran, „sa vedem ce poti!” Nederanjat, maestrul nu a scos arcul, dar mai degraba i-a facut semn tanarului arcas sa il urmeze in sus pe munte.

Curios despre intentiile batranului, campionul la urmat in munti pana au ajuns la o prapastie adanca traversata de un bustean cam putred si instabil. Pasind calm pe mijlocul periculosului pod, batranul maestru a ales un pom din departare ca tinta, a scos arcul, si a tras o lovitura directa. „Acum este randul tau.” spuse el pasind gratios inapoi pe teren solid.

Holbandu-se cu teroare in abisul intunecat si fara fund, tanarul nu se putea forta sa paseasca pe bustean, daramite sa traga la tinta. „Ai mare talent cu arcul ,” spuse maestrul simtind frica oponentului, „dar ai putina putere cu mintea care lasa libera sageata.”

 

Destin

 

In timpul unei batalii epice, un general japonez decide sa atace chiar daca armata sa era cu mult depasita numeric. Era convins ca vor castiga, dar soldatii lui erau indoielnici. In drum spre batalie, s-au oprit la un altar religios. Dupa rugaciune, generalul a scos o moneda in fata soldatilor si a spus, „Acum voi arunca aceasta moneda. Daca e cap, vom castiga. Daca e coada, vom pierde. Destinul se va dezvalui acum.”

A aruncat moneda in aer sub privirile nerabdatoare ale soldatilor. A fost cap. Soldatii au fost asa de fericiti si plini de incredere incat au atacat viguros inamicul si au fost victoriosi. Dupa batalie, un locotenent a remarcat „nimeni nu poate schimba destinul.”

„Chiar asa,” a venit replica generalului in timp ce ii arata locotenentului moneda, care avea cap pe ambele parti.

 

Goleste-ti cupa

 

Un profesor universitar merse intr-o zi sa viziteze un maestru Zen. In timp ce maestrul servea tacut ceai, profesorul a vorbit despre Zen. Maestrul a turnat in ceasca vizitatorului pana s-a umplut si a continuat sa toarne. Profesorul s-a uitatcum curgea din ceasca pana cand nu s-a mai putut abtine. „Este plina peste masura! Nu mai e loc!” a balbait profesorul. „Tu esti ca aceasta cupa,” a venit replica maestrului, „Cum iti pot arata eu Zen daca nu iti golesti mai intai cupa.”

 

Iluminare

 

Intr-o zi Maestrul a anuntat ca un tanar calugar a atins o stare avansata de iluminare. Vestea s-a raspandit repede. Unii din calugari au mers sa il vada pe tanarul calugar.

„Am auzit ca esti iluminat. Este adevarat?” au intrebat.

„Da, este adevarat,” a raspuns.

„Si cum te simti?”

„La fel de mizerabil ca intotdeauna,” spuse calugarul.

 

Omul Sfant

 

Vestea ca un intelept Om Sfant traia intr-o casa in munti se raspandise prin imprejurimi. Un om din sat a decis sa faca lunga si dificila calatorie pentru a-l vizita. Cand a ajuns la casa inteleptului, a vazut un batran servitor inauntru care l-a salutat la usa. „As vrea sa vad Sfantul intelept,” a spus servitorului. Servitorul a zambit si l-a invitat inauntru. In timp ce mergeau prin casa, omul din sat se uita nerabdator in toate partile, anticipand intalnirea cu Sfantul. Inainte sa-si dea seama, a fost condus la usa din spate si escortat afara. S-a oprit si s-a intors spre servitor, „Dar vreau sa vad Sfantul!”

„Deja l-ai vazut,” spuse batranul. „Cu oricine te-ai intalni in viata, chiar daca arata comun si nesemnificativ...priveste-l ca pe un Sfant intelept. Daca faci asta, atunci, orice problema ai fi adus astazi aici va fi rezolvata.”

 

Nu stiu

 

Imparatul, un buddhist devotat, a invitat un mare maestru Zen la Palat pentru a-l intreba despre Buddhism. „Care este cel mai inalt adevar al doctrinei Buddhiste?” a intrebat imparatul.

„Un gol imens...si nici o urma de sfintenie,” a venit replica maestrului.

„daca nu este sfintenie,” spuse imparatul,”atunci cine sau ce esti tu?”

„Nu stiu,” spuse maestrul.

 

Va trece

 

Un student a mers intr-o zi la profesorul sau de meditatie si a spus, „Meditatia mea este oribila! Ma simt asa de distras, ma dor picioarele, si adorm constant. Este oribil!”

„Va trece,” spuse invatatorul.

Peste o saptamana, studentul s-a intors la profesorul sau. „Meditatia mea este minunata! Ma simt asa de constient, atat de pasnic, atat de viu! Este superb!”

„Va trece,” spuse invatatorul.

 

Doar doua cuvinte

 

A fost odata o manastire foarte stricta. Urmand un juramant de tacere, nimeni nu avea voie sa vorbeasca. Dar exista o exceptie. La fiecare zece ani, calugarilor li se permitea sa spuna doar doua cuvinte. Dupa ce a petrecut zece ani in manastire, un calugar s-a dus la calugarul sef. „au fost zece ani,” a spus calugarul sef .

„Care sunt cele doua cuvinte care ai dori sa le rostesti?”

„Pat...tare...” spuse calugarul.

„Inteleg,” raspunse celalalt.

Dupa inca zece ani, calugarul s-a intors in biroul calugarului sef. „Au mai trecut zece ani,” a spus calugarul sef. „Care sunt cele doua cuvinte care ai dori sa le rostesti?”

„Mancarea...proasta...” spuse calugarul.

„Inteleg,” raspunse calugarul sef.

Si iata ca inca zece ani trecura si calugarul din nou s-a dus la calugarul sef care l-a intrebat, „Care sunt cuvintele tale, dupa acesti zece ani?”

„Eu...plec!” spuse calugarul.

„Pai, inteleg de ce,” raspunse calugarul sef. „Tot ce faci e sa te plangi intruna.”

 

Capodopera

 

Un maestru caligraf scria niste caractere pe o bucata de hartie. Unul din studentii lui cei mai perceptivi se uita la el. Cand caligraful a terminat, a cerut parerea studentului – care i-a spus imediat ca nu era buna. Maestrul a incercat din nou, dar studentul l-a criticat din nou. Din nou si din nou, caligraful a rescris cu mare atentie aceleasi caractere, si defiecare data studentul o respingea.

Intr-un final, cand studentul isi indreptase atentia spre altceva si nu se uita, maestrul a profitat de sansa de a trasa repede caracterele. „Uite! Cum arata?”, l-a intrebat pe student. Studentul s-a intors sa priveasca. „ASTA...este o capodopera!” a exclamat.