Cand in sfarsit am gasit un han, un om batran de 67-68 de ani care arata ca un vechi samurai a iesit afara si m-a intrebat ce treburi ma aduc aici si de unde vin. I-am dat cartea mea de vizita si am intrat urmandu-l. In acel moment am auzit pe cineva in spatele usii glisante „shoji”, spunand: „Ce? Un jurnalist? Ce bataie de cap! Ce vrea de la un fermier batran ca mine? Nu are rost sa mai lungim vorba. Daca este aici, spune-i sa intre.” M-a intampinat cu urmatoarele cuvinte: „Nu vroiam sa te vad din cauza ca ma deranjezi, dar presupun ca nu am de ales.”

Purta un kimono de vara, din bumbac in carouri cu o centura in jurul taliei. Oricine ar fi crezut ca este un simplu taran judecand dupa cum arata. Nu arata de varsta sa care era de 72 de ani. Arata mai tanar si parea viguros. Era mic, probabil mai putin de cinci picioare. Am aflat mai tarziu ca avea doar vreo 50 de kilograme. Cu toate acestea, ochii lui ma priveau neinfricati si am avut impresia distincta ca nu vor fi satisfacuti pana nu penetrau adancurile sufletului meu.

         „Ce vrei de la un om batran ca mine?” a intrebat.

         „Vreau sa discut cu dumneavoastra despre arte martiale.”

 

         Intregul articol poate fi vizionat pe www.aikidojournal.com apasand aici.